Ascult o melodie celtica. E noapte tarziu, cand fulgii de nea se cobor lin, sa ,,brodeze'' un ,,covor'' alb si pufos pe pamant. Ma gandesc la trecut. Ma regasesc, ma revad, langa tine si-mi dau seama, acum, cat de singur eram, de fapt, in doi. Nu mi-am dat seama, ca tu nu ma vrei pentru iubire... sau poate nici nu am vrut sa-mi dau seama. Am vrut sa fie frumos, in doi... am vrut. Acum, singur in fotoliul, imi aduc aminte de tot trecutul meu si vad, ca pe toti care i-am cunoscut, nu m-au dorit pentru iubire, ci doar a se folosi de mine, pentru moment. Credeam ca, am gasit iubirea, dar de fapt, gaseam doar amagirea si mai tarziu, ma trezeam de unde am plecat... de la a visa la iubire si sa am pe cineva cu care sa impart si bune si rele din viata. Nu-i nimic! Viata merge mai departe, chiar daca voi purta povara amintirilor in sufletul meu. 

           Daca ar mai fi trait Yasmine, ar fi fost mai usor pentru mine sa trec mai departe, peste esecurile unei relatii de iubire? Eu cred ca, da! As fi facut tot posibilul sa ma imprietenesc cu ea si sa-i arat ca, am nevoie de o sora, de suflet, cu care sa impart si bune si rele. Ar fi fost frumos, daca ar mai fi trait si sa fi fost ca frate si sora si sa ne fi ajutat reciproc in orice necaz am fi avut. Doar atunci, as fi stiut cum e sa ai o sora. Am vazut filmari cu Yasmine si am vazut ca este ea insasi, nu ca alte vedete cu fite si plini de mandrie pana peste cap. 

          Acum ce pot sa fac? N-am decat sa traiesc si pentru Yasmine. Ii voi asculta muzica zi de zi, ca si cand ar fi alaturi de mine. Voi lupta sa traiesc si sa merg mai departe, pana la capat. Te iubesc Yasmine, sora mea de suflet! Va iert, pe toti cei care m-ai distrus sufletul. Cum si eu astept iertare, de la cei sau cele pe care i-am suparat. Cu noastalgie Costin.

 

          Stau în camera mea și ascult muzică. Este întuneric afară și frig. Focul în sobă, abia dacă mai arde. Mă gândesc la viața și viitorul meu. Aveam în gând să am pe cineva, lângă care să trăiesc clipe frumoase, de ce nu și clipe mai triste. Să avem împreună o relație în doi, dulce-amară. Aș fi vrut... Dar, din păcate nu am parte de nimeni. Nu se găsește persoana, care să mă iubească așa cum sunt, nu găsesc persoana pe care s-o iubesc așa cum e. 

          Mi-am făcut iluzii cu câțiva oameni cu care am interacționat online sau față în față. Am avut multe planuri, care s-au dat peste cap. Oare ce mă așteaptă în anul 2020? Cu ce fel de oameni voi interacționa și ce se va întâmpla? Unde voi fi la anul? Pe cine voi întâlni? Sau poate nu voi mai întâlni pe nimeni, rămânând doar cu un scenariu trecut, pe care nici măcar nu l-am trăit vreodată? Sunt atâtea gânduri și întrebări, care se îngrămădesc în mintea mea, încât nu mai știu unde sunt. Îmi revin... Ascult o melodie celtică, care îmi așează toate gândurile în ordine. Așa, am ajuns, să pun mai presus, sănătatea, liniștea și pacea din lume. Bârfele nu-și au rostul. A judeca pe cineva, e pierdere de timp, chiar dacă se merita să zici ceva de rău unei persoane care nu știu ce fapte grave a făcut. Dacă stau să mă gândesc, nici nu se merită să judecăm, chiar dacă a făcut nu știu ce fărădelegi. Noi suntem mai presus, decât ceillalți? Toți avem defecte și calități. Niciodată nu vom găsi oameni doar cu defecte sau doar cu calități. Există un balanț, un echilibru in toate. Tot ce trebuie sa faci, este sa te lupți tu cu tine, pentru defectele tale, nu cu defectele altora. Nu e lupta ta, e lupta lor. Noi trebuie, doar să ajutăm și să fim alături de cei care greșesc, nu să judecăm. Viața noastră e ca o poveste, deja scrisă. Noi trebuie să ne jucăm rolul vieții până la capăt. Indiferent de rolul pe care-l avem.

Cam asta a fost tot. Ma simt singur, dar și singurătatea iși are rostul ei. Noapte bună! Mâine vine o nouă zi, cu noi încercări.

 

           Astăzi pe 9 aprilie 2019, mi-ai făcut cadou o sumă de bani. Și îți mulțumesc frumos. Dar, tot astăzi, am aflat, că tu, ai plecat în Laos. Nu ți-am mai zis vorbe grele, care să te doară, așa cum am zis, cândva, când ai plecat în Argentina. Te-am lăsat în pace și am suferit doar eu. Am plâns... Cu inima tristă, mă gândeam la tine și la trecut. Mi-am dat seama, că mai mult m-am amăgit și am crezut, că într-o zi te voi face să mă iubești... Nu cu forța, ci să te las pe tine, să mă ai în inima ta. Dar, nu s-a întâmplat.

           Îmi doream să vii la mine, că mi-e dor de tine, mult prea mult. Și totuși, ai ales să te duci la altcineva, care era, ceva mai important, decât mine. 

           Acum, am ales, să mă retrag din viața ta, în tăcere, fără să te mai jignesc sau să arunc vorbe grele în sufletul tău. 

           Abia acum, am învățat, că nu trebuie să-i întorci, durere cu durere, ci trebuie lăsat în pace, omul care nu te vrea, având grijă să te vindeci tu însuți, de dezamăgirea pe care o ai. Totuși, dragul meu, mai m-ai învățat ceva... să nu mai iubesc, să nu-mi mai doresc iubire, să nu mai plâng după nimeni, ne mai fiindu-mi dor de nimeni și nimic.

           De azi sufletul meu, este ca un castel, plin de ruine, încărcat cu amintiri triste. Nimeni și nimic, nu mai poate reclădi sufletul meu ,,prăfuit'' și lăsat în uitare. Te voi păstra în inima mea, ca să-mi readuc aminte, de tristețile și durerile pe care le-ai așternut peste sentimentele mele și să nu mă mai reîntorc la tine niciodată. Ai știut doar să transformi, iubirea în durere și zâmbetele în lacrimi. Te las cu bine, eu nu mă mai întorc la tine. Lângă tine, voi simți numai tristețe și suspine. Cu nostalgie și lacrimi Costin.

 

          Iata, ca v-a trece si anul 2018. An, in care eu credeam, ca vom fi impreuna. Am sperat, pana la sfarsit, cand tu mi-ai demonstrat, ca nu vrei sa sarbatoresti Craciunul cu mine, ci ai ales sa sarbatoresti cu alti baieti. V-a veni si Anul Nou. Cu bucurii si sperante in sufletele oamenilor, dar in afara de mine. Imi v-a fi greu, sa trec pragul Anului Nou, fara tine. Tu vei fi fericit, dar eu nu sunt decat un praf ratacit pe imensul pamant. Am plans si voi plange dupa tine, pana cand se va sfarsi viata mea. 

          Nu pot descrie suferinta ce mi-a inundat sufletul. Nu pot descrie, cat as fi vrut sa fiu alaturi de tine. Nu-ti imaginezi, cat as fi vrut sa nu te cunosc, vreodata. Nu mai pot face nimic. Pot doar, sa plang si sa las sperantele desarte sa plece, spre a lor lume, unde se vor lauda ca m-au chinuit.Tu nu vei intelege, niciodata, cat de rau ma simt, cand tu ma discriminezi si pui mai presus alti baieti. Eu am fost doar, o jucarie pentru tine, cu care te-ai jucat sa-ti treaca timpul. Dar, nu ti-ai dat seama, ca eu am sentimente, pe care le ranesti cu nepasare. 

          Cum voi privi spre stele, sa-mi imaginez, ca sunt langa tine? Cum pot sa ajung la inima ta, plina de dispret si fara iubire? Cum as putea sa nu mai fiu prizonier, unui trecut ce doare? Nu voi reusi niciodata. Singuratatea si durerea sunt voalul meu de noapte ce-mi asccund ochii tristi si obositi de plans. Nu voi fi ceea ce cauti. Dar, nimeni nu te va iubi ca mine. 

          Mi-e dor de acele zile, cand ne plimbam prin Ghent. Mi-e dor, cand radeam, mi-e dor cand nu ma simteam singur. Mi-e dor de mangaierile tale, pe care le credeam dulci si protectoare, dar de fapt, erai intru totul un val de venin ce mi-a otravit inima ranita de dor. Ma pun la somn. Noapte buna fosta iubire, bun venit intuneric ce mi-ai robit puterea de a mai lupta si de a mai spera.

 

           Ma gandesc la tine. Dar, tie nu-ti pasa de mine. Ai stiut doar sa ma faci sa plang si sa ma ranesti, dupa cateva saruturi si cateva zeci de imbratisari. Am plans si voi plange toata viata mea. Te-ai jucat cu inima mea, care vroia sa-ti fie la bine si la greu. Te-am acceptat cu toate defectele si calitatile tale, dar tu nu ai reusit sa ma accepti. Am inteles... nu stii sa iubesti.. Stii doar sa amagesti. Nu stii, cata lupta trebuie sa duc cu tristetile care m-au inconjurat. Tu erai totul pentru mine. Nu mai sper, la nicio relatie. Nu mai sper sa te am langa mine. Tot ce mi-a mai ramas, sunt amintirile si blogurile pe care le-am creat, cand ma amageam, ca vom fi impreuna. 

           Am crezut, ca vom face Craciunul si Revelionul impreuna, dar tu ai ales sa faci toate astea, cu altcineva. Nu vei stii, niciodata ca, eu sunt un suflet, aproape stins, intr-un intuneric, fara iesire. Acum, pentru mine, iubirea nu este decat durere si lacrimi. Ma simt obosi, dar voi lupta sa traiesc. Voi lupta sa traiesc si pentru Yasmine, din Belgia, o fata, care a iubit, dar depresia a facut-o sa se sinucida. Nu a avut puterea sa mai lupte. Macar, pentru ea sa mai traiesc si sa-ti arat, ca nu ma voi sinucide pentru tine. Voi trai, in sinugaratate, pana la sfarsit. Iar, pe tine, draga Yasmine, te port in suflet, ca si cand ai fi sora mea. Voi asculta muzica ta, ori de cate ori ma simt singur si as vrea sa vorbesc cu cineva. Am ajuns sa nu mai am incredere in nimeni. 

          Dar, sa stii, dragul meu, cand voi avea sansa sa merg prin Belgia, ma voi plimba, pe unde noi doi ne-am plimbat candva si eram fericit. Acum, sunt doar amintiri ce dor. Nu ma pot vindeca de durere. Ma v-a urma, durerea pana in mormant. Te iubesc si te las sa iubesti pe cine doresti. Pe mine m-ai distrus, asa cum ai vrut si ti-a reusit. Ai stiut sa faci si discriminare, cu mine. Am vazut si am simtit. Nu sunt atat de prost sa nu observ, cat de inferior iti eram, fata de alti baieti pe care-i iubesti si vorbesti in limba lor spaniola. Cu mine, nici nu te-ai chinuit sa vorbesti in limba romana. 

           Ma las cuprins de tristete si lacrimi si ma scufund in valul de amintiri. Cu dragoste si amar Costin.

 

          In seara de ajunul Craciunului, te-am sunat video. Vroiam sa vad ce mai faci. Eram trist si singur in camera mea. Cand te-am sunat, am vazut ca nu erai singur. Aveai langa tine, pe cineva din Venezuela si pe altcineva din nu stiu ce tara. Eram trist si mi-ai dat de inteles, ca pentru tine sunt doar fiinta inferioara, care are nevoie de tine. Am plans... Vroiam sa fiu alaturi de tine, de Craciun si Anul Nou. Dar, tu ai ales sa fii langa ei, nu langa mine. Mi-ai trimis bani, crezand, ca ma faci, fericit. Nu ti-ai dat seama si nu-ti vei da seama, ca nu banii ma fac fericit, ci tu, atunci, cand stau langa tine si vorbim sau ne imbratisam. 

           Acum, o sa merg pe alt drum ,,prafuit'' de amintiri ce dor. O sa plec departe de tine si tot ce-am trait. Poate,ma vei cauta. Dar, nu ma vei gasi. Vei gasi doar niste amintiri, udate de lacrimile mele. Cand vei imbatrani, poate vei dori pe cineva, care sa-ti fie alaturi de tine. Atunci, iti vei da seama, ca eu vroiam sa fiu langa tine, la bine si la greu, cu bune si rele. Dar, v-a fi prea tarziu pentru noi doi. Am inteles cine esti. Ai stiut, doar sa ma amagesti si sa-mi promiti ca vom fi impreuna. Te las cu bine. Plec, sa ma pun perna si sa adorm,cu gandul la viata pe care, as fi vruts-o avem in doi. Te las...

 

          Ne-am intalnit intr-o cofetarie. Mancam prajituri, una dupa alta. Incercam sa ma indulcesc dupa amarul pe care-l aveam in suflet. Amarul dezamagirii si al iubirii neimplinite. Tu, ai observat, ca ceva nu este in regula cu mine. Ai comandat o cafea si te-ai asezat langa mine la masa, fara sa-mi ceri permisiunea. M-ai intrebat ce s-a intamplat cu mine. Eu rusinat, nu stiam ce sa zic de emotii. Stiam ca, esti cantaret si cum te-ai asezat langa mine, eu care sunt un nimeni, pe langa tine. Incetul, cu incetul, am prins curaj si ti-am povestit viata mea. Intr-un final ai inteles, cat imi este de greu si ca nu mai am incredere in oameni si-n cuvinte.

         Mia-i vorbit frumos. Incercai sa ma rupi din lumea sumbra si grea ca un plumb. Incercai sa ma aduci in lumea ta... si ai reusit! Am plecat cu tine. Nu mi-ai zis unde ne vom duce. Imi era putin greata, ca mancasem prea multe prajituri. Nu-mi pasa. Eram langa tine si asta imi ocupa toata mintea. Nu mai puteam sa gandesc, ca daca si tu ma vei rani. Eram deja prins in mrejele tale. Nu mai gandeam, ci traiam momentul intens si cu bucurie. Am ajuns intr-o incapere. La inceput nu stiam unde sunt. Imediat mi-am dat seama, ca suntem. Eram intr-o casa de cultura. M-ai adus pe scena. Ai pus muzica si m-ai invitat la dans. Rusinat, ti-am soptit la ureche, ca nu stiu sa dansez. Iar, tu mi-ai soptit, ca nu-ti pasa, o sa ma inveti tu. Ai facut semn unei persoane sa puna muzica. Eu credeam ca, suntem singuri. Ma inselasem. A pus muzica... era tango in toata flebetea ei. Bun, danseaza, daca poti. M-am fasticit... Pana la urma am dansat cu tine, dar mai stangace. Ai avut rabdare cu mine si m-ai invata sa dansez tango. Seara tarziu, am iesit de pe scena. Afara era racoare. Stelele erau omniprezente pe tot cerul. M-ai dus undeva pe un deal. De acolo vedeam tot ce era de vazut. Am vazut un tren, care fugea grabit, parca vinovat, ca intarziase, cateva minute bune, pana sa ajunga la gara. Luminile indepartate licareau ca niste licurici, gata sa-si ia zborul. Eu nu zburam, dar pluteam pe valurile fericirii, prins in bratele tale puternice si fierbinti. 

          M-ai sarutat puternic. Sarutul tau, era o invitatie la o... stii tu la ce. Eu nu am refuzat. Hainele erau de domeniul trecutului. Eram doar noi doi goi, sub bataia vantului. Cand te apropiai sa ma saruti, respiratia ta fierbinte, imi trezea trupul la viata, iar inima mea batea cu putere. Frisoanele erau la locul lor. Am trait cel mai frumos moment , alaturi de tine. Intr-o noapte frumoasa si impodobita cu praf de stele cazatoare. Am vazut cateva stele ce cadeau de pe bolta cereasca. la fiecare stea ce cadea, imi spuneam in gand aceeasi dorinta, ca sa se indeplineasca.

 

Te iubesc raza de soare,

Te doresc, albastra mare.

Simt vibratii in inima mea

Esti frumos ca o stea,

Ce-mi face noaptea in zi

Tu esti tot ce-mi pot dori.

 

          Te stiu, de pe internet. Nu stiam vocea ta. Dar, te-am auzit la radio intr-o zi. mi-a placut vocea ta foarte mult. Mai intai m-am atasat de vocea ta, ca apoi sa ma indragostesc de tine. Nu ma cunosti. Si totusi, nu te cunosc, nici eu. As vrea sa te intalnesc, dar stiu ca nu vom fi impreuna vreodata. Mi-as dori, sa nu intalnim, in viata reala, ca sa nu sufar mai tarziu. Mai bine, ne intalnim, in imaginatia mea, unde este bine. Stii... am multe imaginatii cu tine. Uite una...

           Ne inatalnim din intamplare, pe strada la semafor. Ma privesti de sus pana jos. Eu, la randul meu, te privesc, dar cu sfiala. Se facu verde la semafor. Am vrut sa trec, dar o masina a trecut neregulamentar. Tu ai vazut la timp si m-ai tras de mana, inapoi spre trotuar. Asa mi-ai salvat viata. Speriat m-am cuibarit la pieptul tau. Tu ma strangeai in bartele tale puternice, incercand sa ma linistesti. Incet, incet mi-am revenit. Te priveam in ochi. Ochii tai, ca marea albastra, ma faceau sa plutesc spre o dorinta impulsiva de a te saruta. Tu, simteai, ca vreau sa te sarut. M-ai sarutat prin surprindere. Mi-ai zis, ca este un fel de ,,cu placere, ca te-am salvat''. Am zis si eu multumesc, in soapta. Ne-am dus acasa, la tine. Am anulat toate planurile din acea zi. Trebuia sa ma intalnesc cu fostul, sa ma ajute sa invat limba olandeza. Imi era destul de greu sa ma intalnesc cu el si sa-l stiu, ca nu ma iubeste, ci vrea mai multi baieti prin asternuturile sale. Tu ai venit la tanc, sa ma salvezi din starea in care eram. 

           Era seara. Vantul abia soptit, ,,mangaia'' usor ferestrele, cu suflul sau domol si pasnic. Luna aparea si ea, impreuna cu stelele, pe cer sa lumineze, mantia neagra a noptii, ce se asterne peste oras. Zambetul tau, ma facea sa simt ca am motive serioase, sa mai traiesc. M-ai sarutat, inca odata. Am mancat, impreuna, o prajitura, fiecare, savurand momentul in doi. Mi-ai facut semn, sa vin bratele tale. Am venit in graba si m-am asezat pe picioarele tale. Imi mangaiai chipul fierbinte. Aproape ca plangeam de bucurie, ca te-am gasit. Ti-am soptit la ureche, ca-mi place sa privesc luna si stelele. N-ai mai stat pe ganduri si mi-ai propus sa iesim afara.

          Afara, era deja noapte. De mana cu tine, ne plimbam pe aleea parcului. La un moment dat, am ieist din parc si ne-am dus spre un loc mai pustiu, unde nu erau lumini si oameni in jur. Doar cerul ,,incarcat'' cu stele si Luna plina. Ne-am uitat in jur, nu era nimeni. Ai inceput sa ma saruti, aproape, salbatic. Nici nu stiu, cand am ramas dezbracati, in puterea noptii. Stiu, ca eram complet goi, dar ,,imbracati'' de patima si dorinte nebune. Devenisem un singur trup si un singur pacat dulce, de neoprit. Eram in extaz... cu ochii la stele si cu tine peste mine, eram intr-o fericire, de neexplicat in cuvinte. 

           Dupa, ce s-a consumat fapta, te priveam in ochi. Ochii tai albastri, erau inundati, in lumina palida a lunii, trista si rece. Ma gandeam, daca era vis sau realitate. Cred ca era vis devenit realitate. Ne-am imbracat si ne-am tinut in brate, vreo 4 ore, privind in zare. Se vedeau lumini indepartate de la case sau de la stalpii de iluminat, se auzea un latrat de caine, dar foarte indepartat si intr-un final, se vedea si se auzea un tren, parca grabit sa ajunga la gara. A fost cel mai romantic moment din viata mea. Obositi, ne-am intors acasa la tine. Nu m-am mai dus acasa si nici nu am mai raspuns la telefon. Viata mea, era frumoasa si fara probleme. Mi-ai demonstrat ca ma iubesti si apreciez fiecare clipa, etrecuta in doi. Nimeni si nimic, nu ne desparte. Iar, fostul iubit, a ramas singur, pana la gasirea persoanei perfecte, fara defecte. 

          Cam asa, as vrea sa traiesc. Asemenea clipe, le traiesc doar in imaginatia mea.

 

          Astazi pe 3.09.2018, stau si ascult o meldie de-al Madalinei Manole. Cu gandul la tine, fredonez, in mintea mea, melodia ,,traiesc pentru tine''. Singur, ,,acoperit'' cu raze de soare, ce sunt gata sa apuna, in orice clipa. Ma gandesc la tine, la trecutul nostru, la tot ce-am trait alaturi de tine. Plang si doare, cand ma gandesc, ca pentru tine, nu am fost decat un joc pe care l-ai jucat pana la sfarsit. Am fost doar o necesitate pentru tine, nu o iubire de suflet, o a doua aripa, cu care sa ne luam zborul spre o noua viata in doi. M-ai lasat in singuratate, cu lacrimi amare si cu sufletul trist si parasit. Nu stiam, ca stii sa minti, chiar si prin sarut sau prin priviri dulci, ce ma faceau sa cred, ca ma doresti cu adevarat, pentru totdeauna, langa tine. Am aflat... Tu nu vrei iubire. Vrei doar aventuri ce nu aduc nimic bun sufletului. Acum, o sa ma plimb singur sub povara amintirilor, cu noi doi. Te iubesc cu gust amar. Al tau Costin

 

           Te cunosc de mult timp. Te stiu de la televizor, pentu ca esti actor. E normal sa te cunosc eu si lumea intreaga. Ti-am vazut ochii albastri si frumosi. In sufletul meu , s-a nascut dorinta sa te cunosc mai de aproape. Sa te cunosc ca om, nu ca actor. Daca te-as cunoaste, oare ai vindeca sufletul meu ranit de altcineva sau mai tare voi fi ranit? Nu stiu, dar cred ca da.

           Totusi, vreau sa cred, lasa-ma sa cred ca tu ai fi ultima mea speranta sa-mi salvez sufletul. De aceea nu vreau sa te intalnesc, decat in imaginatia mea. 

           Parca vad... Ne intalnim pe strada si ne ciocnim accidental. Ne cerem scuze reciproc. Ma inviti la o cafea, ca sa ne cunoastem mai bine, daca tot ne-a fost dat sa ne intalnim. Ajunsi la cafea, ne facem comozi si incepem sa povestim. La un moment dat, iti spun povestea vietii mele, cum sufar, din cauza acelui barbat din Belgia, care mi-a distrus sufletul si inima. Cum spunea, el, ca gandesc numai negativ si ceea ce simt. Dupa un timp, m-ai luat de mana si mi-ai spus: ,,Nu te mai judeca si invinovatii! Nu te merita deloc. Tu sa ai incredere in tine. Eu am incredere in tine, desi nu te cunosc, decat de cateva minute''. Dupa cafea, am plecat afara. Era deja intuneric. Am plecat pe strada pustie si usor luminata de felinarele noptii. Mi-ai povestit ca ai o fata si esti insurat. Ai vrut sa ma saruti. Nu te-am lasat. Desi vroiam. Stiam, ca nu e bine. Dupa o ora de plimbare, am plecat fiecare la casa lui. Ne-am intalnit inca odata. Si tot asa pana am devenit buni prieteni. 

           Timpul trecea. Prietenia noastra era tot mai stransa. Erai totul pentru mine, erai sprijinul meu, erai vindecarea trecutului meu. Intre timp, ai divortat de sotia ta. EU aflasem din ziare. M-ai chemat intr-o zi acasa la tine sa te ajut sa-ti muti, nu stiu ce lucruri. nu prea am inteles eu bine la telefon ce vrei mai exact. Era seara. Am ciocanit la usa de cateva ori. Credeam ca nu mai raspunzi. Intr-un final ai deschis usa. Ochii tai albastri, ma patrundeau pana in suflet. Un fior ma cutremura. Am pasit pragul casei tale usor si timid. Erai imbracat sumar. Aveai un tricou negru si pantaloni scurti sau erau boxeri? Am intrat pe hol. M-am descaltat si am intrat in camera ta. Nu era nimic de mutat. Erau doar niste lumanari pe jos parfumate si aprinse. Camera era semiluminata. M-ai sarutat pe neanuntate. Atunci un val fierbinte mi-a cuprins tot corpul. Sarutul tau imi vindeca sufletul, uitandu-l pe cel ce m-a facut sa sufar. Uitasem de Belgia. Eram cu totul pentru tine, trup si suflet. M-ai dezbracat... Am facut dragoste amandoi intens si coplesitor. Am stins lumanarile. Am deschis fereastra si am dat la o parte perdelele. Ne-am asezat langa geamul deschis. Razele palide ale Lunii, iti mangaia usor obrazii, inundand, incet si sigur, chipul tau dulce de care m-am indragostit pe loc. Nu ma mai saturam de tine. Erai visul meu, devenit realitate. Langa tine toate cosmarurile se risipira. Tu erai lumina puternica ce alungai norii negri, ai trecutului meu zbuciumat si trist. Am adormit in bratele tale pe jos. Eram odihnit si dorit. Asa am ramas langa tine pana la adanci batraneti, cu bune si rele.

          Asa, as fi vrut sa se intsmple, in viata reala. Din pacate, nimic nu se intampla, asa cum mi-as fi dorit. Viata, nu este decta o lupta, pe care trebuie s-o ducem pana la capat. Cu respect al tau, Costin.

 

          Ma gandesc la tine prea mult. Ma ard amintirile cu tine. As vrea sa sting acea durere ce-mi arde sufletul prea mult. Tu ai ales sa fi departe de mine si sa ma lasi singur cu ,,buchetul'' meu de amintiri. Acum, daca te-as intalni, intalnirea ar fi dulce-amar pentru mine. 

          O sa ma dezleg de tine si am sa plec pe drumul meu rece si intunecat, unde demonii ma vor inspaimanta cu strigatele lor de victorie. Singur, voi incerca sa te strig sa nu ma lasi singur cu raul. Dar, stiu... Nu vei veni. Vei avea pe altcineva mai important decat mine. Multi baieti sunt mai importanti decat mine. 

         Te simt... Cum obligat ai plecat cu mine la Paris, Franta. Te-ai fortat sa-mi lasi un video si un audio, nicidecum din inima ta. Am vazut diferenta dintre clipurile video pe care le-ai facut pentru altcineva, cand vorbeai in spaniola si clipurile video pe care mi le-ai oferit. In aceasta lume, nu ma vei mai vedea. Voi fi doar o amintire pentru tine. Nu stiu, daca iti va fi dor de mine. Dar, stiu ca mie, vesnic, imi va fi dor de tine. Nu mai am puterea sa mai sper. Am obosit sub arsita durerii. Nu mai pot sa ma ridic. Te iubesc si te las cu bine. Fii fericit alaturi de cel drag tie. Eu am ramas singur cu flacarile ce ma ard neincetat. Cu drag Costin.

 

          Sunt in camera mea. Ascult o melodie celtica suava si nostalgica. Ma gandesc la tine... Parca te vad, cand te-am intalnit prima data, cum ma privesti cu ochii tai caprui si frumosi, ca doua stele. Imi zambesti si-mi vorbesti cu tandrete, de parca, vom fi impreuna, in viitorul apropiat. Imi spui ,,Te iubesc'' iar eu, naiv, credeam minciuna ta dulce si otravitoare. 

           Timpul trece... Pastram legatura si in 3 ani, de cand ne cunoastem, ne intalnim de cateva ori. Cand la mine in Romania, cand la tine in Gent, Belgia. 

           Imi aduc aminte cand eram noi doi la Brasov. Ne-am dus la o pensiune. Ne-am cazat la ultimul etaj, in mansarda (sper ca am scris corect). Acolo, ferestrele erau indreptate usor spre cer. Eram fericit langa tine. Ziua trecu, iar noaptea a venit usor si ne-a ,,acoperit'' ca o ,,manta neagra brodata cu stele''. Am dormit in bratele tale. Dintr-o data am deschis ochii. De parca nu mai aveam somn. Ochii mei erau indreptati spre fereastra. Am vazut doua stele perfect aliniate, doar ca nu erau una langa alta apropiate. Le vedeam, ca si cand eram noi doi. In cateva secunde a trecut si un avion printre ele. Asa romantic a fost, incat nu voi uita niciodata acest eveniment. Imi aduc aminte ca te-am trezit si pe tine. Am privit impreuna frumusetea cerului instelat. Dupa aceea am dormit pana dimineata de a doua zi. 

          Nu pot uita nici acele nopti din orasul Gent, cand ne plimbam pe strazi doar noi doi, povestind despre viata si viitor. Nu voi uita nicio parte din amintiri. Langa tine am strans un ,, buchet'' frumos de amintiri. Am gustat din ,,paharul'' fericirii, dar si din ,,paharul'' durerii. M-a durut si inca ma doare, faptul ca tu nu ma poti iubi, asa cum te iubesc eu. Ma doare, cand stiu, ca tu vorbesti cu alti baieti si ai speranta, ca poate unul din ei, va fi iubirea ta. Ma arde, cand stiu, ca eu sunt departe de tine, in Romania. 

          Ma bucur, ca am avut timp in cele 3 spatamani de concediu, sa fiu langa tine. M-am bucurat de clipe frumoase, dar si de clipe nedorite, cum ar fi... sa vad multe discutii frumoase intre tine si alti baieti, sa vad cum le faci video cu tine si le vorbesti frumos in limba spaniola. Nu mi-e usor. 

          Acum sunt acasa. M-ai lasat trist si al nimanui, ba chiar si orfan ma simt, fara tine. Ieri pe 26 august seara, ai vorbit cu altcineva la telefon printr-o aplicatie. Am incercat sa te sun. Vroiam sa vorbesc cu tine, dar tu nu ai vrut. Ai preferat sa vorbesti cu persoana respectiva din Peru. Ma simt dat la o parte, de tine si pe ultimul loc in inima ta. 

          Stiu... si cu mine vorbeai candva prin aplicatie. Dar, imi aduc aminte, ca noi doi aveam o conversatie frumoasa si brusc tu inchideai apelul, ca sa raspunzi altui baiat. Eu nu stiam asta. Vorbeam singur... Doar mie mi-ai facut acest gest. Baiatului din Peru nu ai facut acelasi gest cum ai facut mie. Ma doare, ca m-ai neglijat. Sau mai stiu inca o intamplare... Era sambata seara. Te-am sunat, ca sa mai vorbesc cu tine. Ma simteam singur. Vroiam sa-ti aud vocea. Tu ai raspuns nervos. Vroiai sa te las in pace, ca esti la restaurant cu alt baiat si ca vrei sa te relaxezi dupa nu stiu ce munca, nu stiu ce servici. Te-am lasat. Am stat in casa singur si trist. 

          Totusi au fost si momente frumoase, cum ar fi excursia la Paris, Franta sau la mare din Oostende, Belgia. Nu stii, cat mi-e de greu fara tine. Nu voi reusi niciodata sa-ti fiu pe plac.  Acum te voi lasa in pace sa traiesti fericit, langa cine vrei tu. Iar, eu voi pleca pe drumul meu presarat cu lacrimi si singuratate. Sper sa mai vizitez vreodata orasul Gent. Sper sa te mai vad de la distanta si atat. Nimeni nu te va iubi, asa cum te iubesc eu. Ma simt obosit... Trebuie sa dorm. Noapte buna fostul meu iubit.

          

 

 

           Te-am cunoscut pe internet. Am fost fericit ca te-am intalnit. Am crezut ca vom fi impreuna, iar singuratatea mea s-a spulberat ca un vis de-o noapte. Din pacate, tu nu ai vrut sa fim impreuna, desi m-ai facut sa cred, ca noi doi, vom fi un cuplu prin gesturile tale romantice si frumoase. M-ai dezamagit si mi-ai ars sufletul. Credeam ca a rasarit soarele si pe strada mea. De fapt, este o totala eclipsa de soare si de iubire. Sunt cazut intr-un intuneric, atat de negru, incat nici diavolii, nu cred, ca au parte de un asemenea intuneric. 

           Sunt intr-un intuneric, singur, dezamagit si uitat de tine. Nu-ti pasa ca eu plang si ca mi-e frica in singuratate. De ce m-ai luat la tine si m-ai sarutat? De ce am privit amandoi spre stele, stand in bratele tale, simtindu-ma fericit, doar pentru moment? De ce mi-ai ucis visele si m-ai lasat sa cad? Doare, cand stiu, ca inima ta bate pentru altcineva. Nu mai suport sa traiesc... Unde esti moarte sa-mi stingi suferinta ce ma arde neincetat? Nu mai am nicio scapare. Voi arde vesnic de al tau dor si doare neincetat, ca noi doi nu suntem impreuna pentru totdeauna.

           Te las sa fii fericit... eu ma retrag in lumea mea amara si teribil de grea. Am sufletul trist, rapus de intuneric si rapit din lumea mea, unde noi doi ar fi trebuit sa fim imbratisati si iubiti. Te iubesc pentru totdeauna!!! Al tau Costin.

 

 

Mi-e dor sa fim impreuna

As vrea sa te mai tin de mana

Cand pe cer e Luna plina

Iar sarutul tau imi alina

Suferinta din inima mea

Numai tu esti a mea stea

Pe cerul meu negru si trist

Dar, acum esti doar un vis